Gospodaria sec. XVIII - XIX
Gospodaria taranului era ingradita de garduri, confectionate din sipca de lemn sau nuiele impletite, pentru protejarea acareturilor.
Fiecare gospodarie de taran mijlocas avea in batatura sa cuptor - vatra pentru coacerea painii, confectionat din caramida arsa si sleita (zidita) cu pamant, stiva de lemne pentru iarna, asezata sub polata, pivnita (sub casa sau langa casa) pentru pastrarea alimentelor pe timpul iernii (butoaie de varza, muraturi, morcovi, etc.).
Casa taraneasca din anul 1900
(Muzeul Satului - Bucuresti) |
Acareturi gospodaresti
(magazie, patul si fanar)
|
Portul popular
Portul popular barbatesc obisnuit (de zi cu zi) se compunea din nadragi, itari, izmene si camasa lunga, simpla, din panza de in tesut, minteanul sau dulama de lana (in perioadele reci ale anului).
Drept incaltaminte se purtau ghete sau bocanci, cumparate de la targurile din zona, cu mentiunea ca acestea erau diferite din punctul de vedere al materialului si modelului (in functie de starea sociala a celui ce o purta).
Costumul femeiesc se compunea din camasa sau ie, peste care in vreme racoroasa se purta ilicul cu floricele; fotite (in spate si in fata), brau sau bete, marama de borangic sau broboada, pe timp racoros.
Camasa populara barbateasca cusuta cu model
geometric, pe poale si maneci (arnici) |
Camasa populara barbateasca cusuta cu model
geometric, pe poale si maneci (arnici)
|
Obiceiurile populare
Hora satului se desfasura intr-o poiana, in aer liber sau in fata carciumii. Dansurile populare solicitate lautarilor erau: sarba, hora mare, braul, braul batut, brauletul, chindia, rustemul, murguletul, ciobanasul.
Nunta tinea de regula 3 zile, incepand de sambata seara cand baietii se adunau la casa ginerelui. Invitarea satenilor la nunta se facea cu 3-4 zile inainte, de catre parintii tinerilor, folosind plosca cu vin sau tuica.
Botezul consta in slujba religioasa, prin care copilul este crestinat la biserica, dupa care parintii, nasii si invitatii lor petreceau cu bucate alese si bautura, acompaniati de lautarii locali.
|
